Texts/Solidari cu Library Genesis şi cu Sci-Hub

This is a Romanian translation of an open letter entitled "In Solidarity with Library Genesis and Sci-Hub". The letter was first published on 30 Nov 2015 at custodians.online. For more translations see Monoskop Log and custodians.online.

În solidarite cu Library Genesis şi cu Sci-Hub

În celebra poveste a lui Antoine de Saint Exupéry, Micul Prinţ întâlneşte un om de afaceri care colecţionează stele cu unicul scop să cumpere cu ele şi mai multe stele. Micul Prinţ este nedumerit. El are doar o floare, pe care o udă în fiecare zi. Are trei vulcani, pe care îi curăţă în fiecare săptămână. „Este bine pentru vulcanii şi pentru floarea mea că eu sunt stăpânul lor”, spuse Micul Prinţ, „tu însă nu le eşti de folos stelelor...”.

Sunt mulţi oameni de afaceri care sunt proprietarii cunoaşterii astăzi. De exemplu „Elsevier”, cel mai mare editor academic, a cărui marjă de profit, de 37%, contrastează violent cu creşterea taxelor de şcolarizare, extinderea datoriei de împrumut a studenţilor şi salariile aproape de mizerie ale lectorilor. Elsevier deţine una dintre cele mai mari baze de material academic, la care accesul se acordă cu licenţă la preţuri aşa de ridicate, chiar scandalose, încât Harvard, cea mai bogată universitate din emisfera nordică, s-a plâns că nu şi le mai poate permite.

Robert Darnton, fostul directorul al Bibliotecii Harvard afirmă: „Ca angajaţi ai facultăţii, noi desfăşurăm activităţi de cercetare, scriem lucrări, referate care evaluează articolele altor cercetatori, lucrăm ca editori la reviste academice şi toate acestea gratuit... apoi cumpărăm, din nou, rezultatele muncii noastre la preţurile inaceptabile”. Pentru toate lucrările de cercetare susţinute din bani publici cu beneficiari editorii academici, în special cele care evaluează munca motivând legitimitatea lor, articolele de revistă sunt taxate astfel încât să interzică accesul la ştiinţă multor cadre didactice – şi celorlalţi – din întreaga lume, făcând, astfel, din aceasta un privilegiu.

Elsevier a depus recent o plângere pentru încălcarea drepturilor de autor în speţa New York versus Science Hub şi Library Genesis, cerând milioane de dolari ca despăgubiri. A fost o lovitură grea, nu numai pentru administratorii serverelor, dar şi pentru miile de cercetători din întreaga lume, pentru care aceste site-uri au fost singurele surse viabile de material academic. Reţelele sociale, forumurile şi canalele IRC au fost încărcate cu mesajele de solicitare a sprijinului, mesaje de căutări disperate a articolelor şi publicaţiilor. Chiar dacă Judecătoria oraşului New York le-a intentat un proces judiciar, ştirile despre demisia colectivă a întregii redacţiei a jurnalului renumit, Lingua, s-au răspândit citând ca motiv refuzul dat de Elsevier de a oferi acces liber şi de a renunţa la taxele mari pe care le percepe autorilor şi institituţiile academice din care fac parte. La momentul scrierii acestui material, rulează o petiţie cerând ca Taylor & Francis să nu închidă site-ul Ashgate, un editor independent de ştiinţe umaniste, după ce l-a cumpărat la începutul lui 2015. Ashgate riscă să aibe acceaşi soartă ca multi alţi editori mici, care sunt zdrobiţi de monopolul în creştere şi concentrarea lor pe piaţa de publicare. Acestea sunt doar câteva semne că sistemul este greşit. El ne devalorizează pe noi, autori, editori şi cititori deopotrivă. Tot el parazitează munca noastră, frustrează încercările noastre de a servi publicul şi ne refuză accesul.

Avem mijloacele şi metodele de a face cunoştinţele accesibile tuturor, fără nici o barieră economică şi la un cost mult mai mic pentru societate. Dar monopolul accesului-închis („closed access”) asupra editării academice, profiturile sale spectaculoase şi rolul central pe care îl joacă în alocarea prestigiului academic primează asupra interesului public. Editorii comerciali (privaţi) împiedică în practică accesul free („open access”), ne incriminează, ne urmăresc eroii şi eroinele noastre şi ne distrug de fiecare dată librăriile. Înainte de Science Hub şi Library Genesis a fost Library.nu ori Gigapedia, înainte de Gigapedia a fost textz.com; înainte de textz.com nu a fost mare lucru; şi înainte de foarte puţin era nimic. Aceasta este ceea ce vor: să reducă la nimic cele mai multe dintre site-urile/serverele. Şi ei au sprijinul deplin al instanţelor şi al legii de a face exact acest lucru.

În procesul Elsevier versus Science Hub şi Library Genesis, judecătorul a spus: „asigurarea în mod gratuit a unor conţinuturi, care fac obiectul dreptului de autor prin intermediul unui site străin, dăunează interesului public”. Argumentul Alexandrei Elbakyan (fondatoarea Sci-Hub) presupune, într-o manieră originală, mize mult mai înalte: „Dacă Elsevier reuşeşte să închidă proiectele noastre sau să le împingă în negura internetului (darknet), aceasta va demonstra o idee importantă: Publicul nu are dreptul la cunoaştere”.

Am demonstrat zilnic şi pe o scară largă că sistemul este greşit. Ne împărtăşim, în mod secret, lucrările noastre în spatele editorilor noştri, eludăm sistemele de plată („paywalls”) pentru a accesa articole şi jurnale, digitalizăm şi încărcăm cărţi pentru biblioteci virtuale. Aceasta este cealaltă parte a marjei de profit din 37%: cunoştinţele noastre comune cresc în liniile de defect ale unui sistem disfuncţional. Suntem cu toţii custozi ai cunoaşterii, părinţi ai aceleiaşi infrastructuri în care depindem de producerea de cunoştinţe – gardieni ai unui patrimoniu fertil, dar fragil. Pentru a fi un custode trebuie, de facto, să descarci, să partajezi, să citeşti, să scrii, să revezi, să editezi, să digitalizezi, să arhivezi, să „menţinem” biblioteci, să le facem accesibile. Mai degrabă acest lucru este de ajutor cunoaşterii comune, decât faptul de a deveni proprietatea noastră.

În urmă cu mai mult de şapte ani, Aaron Swartz care şi-a asumat orice risc, apărând cauza pe care vă cerem să o apăraţi acum, a scris: „Este necesar să profităm de informaţii, ori de câte ori acesta sunt stocate, faceţi-vă copii (de rezervă) şi împărtăşiţi-le cu lumea. Trebuie să sesizăm lucrurile care nu fac obiectul drepturilor de autor şi le adăugăm la arhive. Trebuie să cumpărăm baze de date secrete şi să le punem on-line. Avem nevoie să descărcăm reviste ştiinţifice şi să le încărcăm pe reţele de partajare a fişierelor. Trebuie să luptăm pentru Guerilla Accesul Deschis. Dacă suntem suficient de numeroşi, în întreaga lume, nu numai că vom trimite un mesaj puternic, care se opune privatizării cunoaşterii, dar vom lăsa şi un semn în timp? Te vei alătura luptei noastre ?”

Ne aflăm într-un moment decisiv. Este timpul să recunoaştem că însăşi existenţa cunoaşterii noastre dense este un act colectiv de nesupunere civilă. Este timpul să se iasă din ascunzătoare şi să se pună numele noastre în spatele acestui act de rezistenţă. Te-ai putea simţi izolat, dar suntem mulţi. Furia, disperarea şi teama de a pierde infrastructura virtuală de bibliotecă s-au exprimat pe Internet ca o voce. Acesta este timpul pentru noi, „custozi, câini fiind, oameni sau cyborgi, cu numele noastre, porecle sau pseudonime”, să ne facem auzite vocile.

Răspândiţi această scrisoare – citiţi-o în public – lăsaţi-o în imprimantă. Împărtăşiţi-vă scrierile – digitalizaţi o carte – încărcaţi fişierele online. Nu-i lăsaţi să vă zdrobească cunoaşterea! Aveţi grijă de librăriile digitale – aveţi grijă de „metadate” – aveţi grijă de copiile de rezervă. Udaţi florile şi curăţaţi vulcanii.

30 noiembrie 2015

Dušan Barok, Josephine Berry, Bodó Balázs, Sean Dockray, Kenneth Goldsmith, Anthony Iles, Lawrence Liang, Sebastian Lütgert, Pauline van Mourik Broekman, Marcell Mars, spideralex, Tomislav Medak, Dubravka Sekulić, Femke Snelting...

Translated into Romanian by SorinDănuţ, 2 Dec 2015. Revised 7 Dec 2015.